Carte Postala – Luna Bucurestilor 9 Mai-9 Iunie 1935-parcul Cotroceni
Extras din cartea lui Grigore Ionescu, “Bucuresti, ghid istoric si artistic”:
“Vasta intindere de pamant pe care se desfasoara Parcul Cotroceni, este ca si Gradina Botanica cu care se invecineaza spre Miazanoapte, un rest din padurea care, de aceasta parte, ocupa pana pe la sfarsitul secolului al XVII-lea, malul drept al Dambovitei.”
Palatul ocupa locul manastiri Cotroceni ridicata de Serban Cantacuzino din care nu mai ramasesera decat biserica si o parte din chilii pana nu demult. Biserica a fost reconstruita dupa ce odiosul locatar din perioada comunista a facut-o una cu pamantul in anii ’80.
Tot in cartea mai sus amintita aflam ca inainte de cel de-al doilea Razboi Mondial, biserica manastirii putea fi vizitata intrand pe poarta dinspre Gradina Botanica “din care un drum cotit conduce la Biserica fostei manastiri Cotroceni”. Intrarea in curtea bisericii se facea pe sub un turn de clopotnita reconstruit dupa planurile celui cladit de Serban Cantacuzino.Pe de o parte si alta se insirau vechile chilii ale manastirii “acoperite cu frumoase bolti de penetratie si avand in fata un portic lung, format dintr-un sir de coloane de piatra cu capiteluri simple si fusuri canelate.” Vechile constructii manastiresti au fost inglobate in corpurile dinspre Vest si Sud in prezent ramanand in picioare coloanele porticelor cu capiteluri tip “compozit”, lucrate in foi de acant, cu baze prizmatice “bulbucate si inflorirte din cari ies, ca dintr-un cos, fusuri elegante si marunt canelate”.
Biserica a fost ridicata in 1679 de Serban Cantacuzino si a suferit modificari printre care enumeram inlocuirea turlelor de la pronaos. Impresionau coloanele de sectiune octogonala decorate sub capiteluri si deasupra bazelor cu ornamente caracteristice artei arabo-otomane. Biserica reproduce planul Mitropoliei, care la randul ei reproduce Episcopia din Curtea de Arges, traiasca Argesul…si Neagoe Basarab.
In pronaos se gaseau mormantul Principelui Mircea, fiul Regelui Ferdinand I, piatra de mormant a Spatarului Iordache Cantacuzino, mormantul lui Matei Cantacuzino si Raducanu Cantacuzino. La loc de cinste in partea dreapta a pronaosului se gasea mormantul lui Serban Cantacuzino.
Inainte de a putea fi numit palat in adevaratul sens al cuvantului, Cotroceniul a adapostit mai multi domnitori, mai ales dupa distrugerea curtii domnesti de la Curtea Veche. Cuza isi petrecea lunile de vara aici, urmat de Carol I care isi omora timpul prin zona asteptand sa-i fie ridicat Castelul Peles. Dupa 1888 Cotroceniul devine resedinta printului mostenitor Ferdinand, o parte din chilii fiind transformate in atenanse (corp secundar al unei case, folosit pentru bucătărie, spălătorie etc.). Vechea locuinta domneasca este daramata si inlocuita in 1893 cu un palat ale carui planuri fusesera concepute de arhitectul Paul Gottereau (cel care a conceput si Fundatia Universitara Carol I, palatul CEC si vechiul Palat Regal).
Dupa ceva timp, arhitectul Grigore Cerchez a refacut aripa nordica in stil national romantic, adaugand o sala mare, cu o terasa deasupra si doua foisoare cu coloane, dintre care unul era replica foisorului lui Dionisie de la manastirea Hurez. Celalat foisor a fost construit pe fatada dinspre est la nivelul salii de mese, din el coborand o scara pe langa zid, in gradina. Principesa Maria şi principele Ferdinand s-au mutat la Cotroceni în martie 1896.
“Intregul edificiu, care ocupa laturile dinpre Rasarit si Miazanoapte ale vechii incinte manastiresti, cuprinde o seama de incaperi si apartamente dispuse la parter si etaj. Intrarea principala a palatului se gaseste pe latura dinspre Rasarit, in centrul fatadei care da spre curtea fostei manastiri.”
Dupa razboi, clasa muncitoare, mandra ca o floare il redenumeste Palatul Pionierilor. Este afectat de zgaltaiala din ’77 si beneficiaza de lucrari de restaurare timp de…10 ani .
Cum arata interiorul palatului in perioada interbelica?
“Se intra direct intr-un mare vestibul din care pleaca doua scari: una spre stanga, compusa numai din cateva largi trepte de marmora, conduce la parter, alta spre dreapta, de stejar, suie pana la etajul I. Pe peretii cajii scarii de stejar sunt prinse tablouri de diferite dimensiuni, picturi in ulei, reprezentand pe cativa din membrii familiei regale. (…) In sala de mancare, a carei mobila este conceputa in stil nep-romanesc bisericesc, intre alte lucrari de arta se pastreaza si “Sfantul martin calare”, pictura in ulei de Domenico Theotocopuli alias El Greco. In fumoarul din fata salii de mancare, intre altele: “Ganditorul”, bronz in marime naturala de Auguste Rodin. (…) In salonul romanesc intre alte opere sunt expuse “Martiriul Sfantului Sebastian”, pictura in ulei de El Greco, “Capul Sf. Ioan Botezatorul”, fragment de fresca anonim toscan (sec. XIV), “Madona cu copilul Iisus”, pictura in ulei de Domenico Veneziano (scoala florentina sec. XV), “Sfanta familie”, pictura in ulei de El Greco. (…) In biblioteca, alaturi de cartile care au apartinut regelui Ferdinand I, se pastreaza un portret al printului Leopold de Hohenzollern, pastel nesemnat. (…) In “salonul de aur”, numit astfel pentru decorul aplicat: peretii impodobiti cu ornamente aurite asezate pe un fond verde se pastreaza si un “Studiu pentru barca lui Dante”, pictura in ulei de Eugen Delacroix.” (Grigore Ionescu – Bucuresti Ghid istoric si artistic, Fundatia pentru literatura si arta Carol I, 1938).
Interesting fact: Iluminatul electric a fost prima data in Bucuresti in 1882 la Palatul Regal din Calea Victoriei de unde se alimenta si Palatul Cotroceni. Pana in 1890, cand a fost inaugurata Gradina Botanica, pe amplasamentul actual, vechea Gradina Botanica era partea dinspre Facultatea de Medicina a actualului parc ce inconjoara Palatul Cotroceni, inaugurata in 1860 la 5 noiembrie si contopita in 1878 cu restul gradinii.
