Motto:
“Aceasta echipa bleu-albastra
Este mereu in inima noastra,
A ei traditie-o respectam
Si pentru asta noi cantam:
Ale ale bancarii, ale
Ale ale bancarii, ale
Ale ale bancarii, ale
Ale ale bancarii, ale”
“Societatea de Dare la Semn Bucuresci” este infiintata de A.I. Cuza in anul 1862 (Societatea Romana de Arme si Dare la Semnu Bucuresci). Terenul pe care societatea avea sa-si descarce puscoacele a fost donat 3 ani mai tarziu de Cuza prin Inalt Decret Domnesc . In 1912 o parte a fost ocupata de Tenis Clubul Roman, restul ramanand Societatii de Dare la Semn.
Un lucru interesant este ca tintele erau de fapt porumbei vii care trebuiau nimeriti in zbor. Langa se afla si un teren unde membrii inflacarati ai inaltei societati isi rezolvau onorabil diferendele gaurindu-se reciproc. Se presupune ca locul respectiv ar fi ocupat astazi de arena de tenis BNR. In timpul Primului Razboi Mondial aici se afla si poligonul de tragere al Scolii Militare.
In 1939, dupa infiintarea ANEF, terenurile de tenis au fost preluate de unitatea de invatamant superior. Au avut de suferit in al Doilea Razbel Mondial, iar 9 ani mai tarziu aveau sa fie desfintate de catre noul regim politic din motive cvasi-cunoscute (tenisul era o indeletnicire burghezo-mosiereasca si trebuia starpita din radacini, mama lui de tenis).
In 1948, Societatea de Dare la Semn vinde BNR-ului terenul pe suma de 1 miliard de lei.
Intra deci in scena BNR-ul, actualul proprietar al Complexului Sportiv BNR. Nu pot sa nu relatez pe scurt istoria aparitiei celui mai important club al BNR-ului, FC National, fost FC Progresul, fost BNR Bucuresti. In urma bombardamentului american din aprilie 1944, bancherii decid sa mute Serviciul de Fabricatie a Biletelor Bancare la Rasinari, langa Sibiu. Mutarea serviciului a implicat mutarea nu doar a preselor si angajatilor, ci si a familiilor acestora, cu catel, cu purcel…De plictiseala, domnii Traian Patrascu si Nicolae Pop pun bazele unei echipe de fotbal impreuna cu mingicarii din serviciu. Apare astfel la 10 mai 1944 clubul BNR Bucuresti, mamaia lu’ FC Progresu. Nu intru in detalii, cum a ajuns sa joace in esaloanele superioare ale campionatului national de fotbal poate fi citit pe situl oficial al clubului, www.progresulfc.ro.
Stadionul Cotroceni a fost construit in 1950 si avea o capacitate de 8000 de locuri. A fost inaugurat cu ocazia meciului de campionat dintre Spartac Banca RPR Bucuresti si Silvicultura Bucuresti (!?!). Prea multe informatii nu putem gasi despre respectiva arena.
O chestie interesanta totusi, legata de o intamplare tipica regimului de trista amintire, mi-a captat atentia. In ’86, o dispozitie venita de…”sus”, de unde altundeva, a dus la dezasamblarea stadionului si mutarea lui in spatele stadionului Dinamo unde proaspat infiintata echipa Victoria Bucuresti, echipa securitatii. Progresul, ramas fara stadion, avea sa joace numai in deplasare. Nimic straniu pentru acele vremuri. In ’91 BNR reintra in posesia terenului, insa nu revendica stadionul rapit de comunisti ci construieste unul nou de 14542 de locuri plus o instalatie de nocturna performanta. Acesta este stadionul unde puteti sparge astazi seminte la concerte sau meciuri la o aruncatura de bat de MAPN, Marriot sau Arenele BNR.
Arenele BNR cuprind: 1 teren de tenis, Arena Centrala BNR (cea mai mare din Romania, locul unde se disputau meciurile din FED CUP, DAVIS CUP, Romanian Open Tenis), Sala de jocuri sportive construita pentru Universiada din 1980, sali de gimnastica, de judo si lupte.
